Un comentariu primit pe blog la sfîrşitul lui 2011, care merită o postare separată. O să-l considerăm urarea perfectă pentru noul an. Îi mulţumim frumos Otiliei Şandor!

Nu stiu altii cum sunt, dar cand ma gandesc la SONVEST, care mi l-a dat pe Andrei (Sandor), am nu doar amintiri unice ci si o speranta (Andrei stie!): reinvierea sau nasterea unui nou SONVEST macar muzical, daca nu si cu stiri.

SONVEST a reusit sa scoata la suprafata o mana de oameni asi in muzica, care, rar, atunci cand se intalnesc, ii vezi cum vibreaza de fericire ca pot schimba pareri despre o piesa sau alta. Si ai putea sa ii lasi impreuna la discutii muzicale 24 de ore ca tot nu si-ar termina subiectele de intors si pe fata si pe dos. Chiar daca Andrei al meu a devenit, dupa decesul Sonvestului, un stirist bun, excelenta lui ramane tot in domeniul muzicii (parerea mea). Si MA DOARE ca nu prea are unde sa isi exprime toate vastele lui cunostinte muzicale.

La fel ca Andrei al meu mai sunt, cum spuneam, cativa prin Bihor, majoritatea sonvestisti si ascultatori de Sonvest (salvamontistul Adi Marin de pilda). Nu stiu cate judete din tara se pot lauda cu astfel de cunoscatori si traitori de muzica buna, dar ii spun mereu lui Andrei ca initierea unui radio nou, cu o echipa formata din profesionistii ca cei de la Sonvest, ar sparge piata. De animat orasul prin tot felul de concerte organizate de un astfel de radio, ca pe vremuri, cu trupe beton, stiti toti ca, la fel, ar fi de dorit.
Poate totusi, cineva, candva, in viata asta, va considera oportun sa scoata un astfel de produs media, cu puternicii de la Sonvest Oradea.

NB – Am scris aceste randuri la o zi de la implinirea a 10 ani de la casatoria mea cu sonvestistul Andrei Sandor.

Otilia Şandor

Menţionăm că Andrei a cerut-o pe Otilia în căsătorie la un chef organizat în august 1999, în curtea Sonvestului. Cîteva imagini de la petrecere  puteţi vedea aici.

Am primit recent de la Daika Attila un set de amintiri de la Radio Sonvest, din perioada ’93-’94, cind lucra acolo. Va invit sa le savurati.

Am lasat la o parte fazele cind faceam pe fochistii noaptea cu Jeno (Eugen Szakacs, n.r.) si a venit ghidul Vasile Coanca si nu ne-a lasat in pace pina nu i-am recitat componenta Sex Pistols, cu manager cu tot. Sau cind Papp Peter (care de atunci si-a schimbat numele in Peter Moynahan) a facut o demonstratie de sincro-translatie in direct :

- Sintem pe strandul din Oradea. Linga mine e Pantof. De unde e porecla asta, mai Pantof?

- Cind eram tinar am cintat intr-o trupa numita Siret.

*****

Mai zimbesc si acum cind imi aduc aminte cum un tip de la tehnic (a lucrat foarte putin acolo, chiar la inceput) la rugamintea Corinei Motica, a zis ca nu ne deschide microfonul pentru ca “ce treaba ar fi aia sa vorbeasca toti ce le trece prin cap?”

*****

Tin minte si cum Marius Bocioc (directorul Radio Sonvest, n.r.) era uluit de taxa de telefon cind vedea, cel putin o data pe luna, o convorbire de vreo 7-8 ore! Era in emisiunea muzicala pe care o faceam cu Cristi Tabara si Andrei Sandor o data pe saptamina, toata noaptea, iar la una din liniile telefonice era “parintele spiritual” al intilnirii, supranumit “cel mai bun ascultator din toate timpurile”, actualul sef de la Salvamont Bihor, Adi Marin. Doar cealalta linie era facuta publica pentru ascultatori, una fiind blocata cu Adi de la 9 seara pina la 5 dimineata.

*****

O alta amintire e legata de un interviu al Marianei Bejan. Apare in studio, foarte plina de importanta si zice ceva de genul:

- Da-mi repede microfon ca avem material de pe caseta!

La mixer cred ca era Dan Sabau. Dan, foarte elegant, ii porneste microfonul, iar Mariana zice ca a discutat cu X-ulescu si ca urmeaza interviul, facindu-i semne disperat-grabitoare lui Dan sa bage cit mai repejor materialul. Dan ridica muzica de fundal calm si asteapta. Mariana incepea sa fiarba si striga la Dan:

- Da’ nu bagi o data???

- Ce sa bag, daca nu mi-ai dat nimic? zice Dan.

- Aualeu! Cred ca nu am scos caseta din geanta!

La care vine replica lui Jeno (Eugen Szakacs), “soptita”, sa se auda pina pe strada:

- Pai, din poseta nu prea are cum sa intre un interviu in direct!

Fotografie sustrasa de pe Facebook, fara acordul sarbatoritei. Iertare!

Nu stim anul, dar stim data. Astazi, 12 septembrie, Corina Moţica, fosta si distincta voce a Radio Sonvest Oradea, isi serbeaza ziua de nastere. Se pare ca petrecerea aniversara, la care nu am fost invitati, are loc in exteriorul Romaniei, intr-o tara care nu a avut si nu va avea in vecii vecilor Radio Sonvest.

Draga, Corina, melodia de mai jos este o dedicatie pentru tine din partea fostilor colegi. Speram sa iti aminteasca de o faza tare de tot legata de aceasta melodie. Daca da, te rugam sa ne-o povestesti intr-un mail, ca sa mai ridem inca o data. Conducerea blogului te obliga sa fii sanatoasa si iti ureaza sa-ti pastrezi spiritul si vocea nealterate!

La multi ani!

• Adrian Pascaru – liber profesionist (Oradea)
• Adriana Stana – realizator la Favorit FM (Oradea)
• Andrei Şandor – redactor la Bihorstiri.ro (Oradea)
• Andrei Varga – tehnician sunet la Radio Maria, DJ (Oradea)
• Antonela Ceteraş – manager (Oradea)
• Bagi Erika – director agenţie imobiliară (Oradea)
• Bernadette Filip – corector, editor (Oradea)
• Corina Moţica – administrator Termogas  (Florenta, Italia)
• Costi Bulzan – manager Show Impress şi Deco Regal, DJ (Oradea)
• Cristian Bozga – programator Partenamut (Bruxelles, Belgia)
• Cristian Tabără – director Departament Film la TVR (Bucureşti)
• Daika Attila – redactor la Radio Transilvania (Oradea)
• Dan Sabău – administrator Sinton Expert (Oradea)
• Dinicu Braghină – corespondent Radio Cluj (Oradea)
• Dorina Ursente – director Naţional FM şi Favorit FM (Oradea)
• Eugen Szakacs – profesor de fizică (Oradea)
• Eva Horosznyi – nu ştiu (Oradea)
• Florin Budeu – director imagine Radio Transilvania, manager şi impresariat artistic (Oradea)
• Frank Guthi – un om foarte ocupat (Oradea)
• Geo Sav – tehnician sunet la TTV, DJ (Oradea)
• Geta Ianc – consilier juridic, realizator Radio Favorit FM (Oradea)
• Lavinia Garai – profesor (Oradea)
• Liviu Balint - creative manager la Enoteca Millesime – Centrul de cultură şi civilizaţie a vinului (Oradea)
• Lucian Cremeneanu – online marketing manager la Bali Mandira Beach Resort & Spa (Bali, Indonezia)
• Mariana Bejan – agent marketing, realizator TV la Antena 1 (Oradea)
• Marius Bocioc – manager (Oradea)
• Mihai Baneş – director staţie la Antena 1 (Oradea)
• Mihai Dacin – realizator la Naţional FM, manager Top Press, DJ (Oradea)
• Mircea Bradu – proprietar şi director onorific al reţelei Radio Transilvania (Oradea)
• Mircea Costea – muncitor (Spania)
• Mirela Vaşadi – prezentator ştiri Realitatea TV (Bucureşti)
• Monica Costea (Rotar) – medic (Oradea)
• Monica Rusu – administrator (Oradea)
• Radu Tifor – manager agenţia de publicitate Foişor, administrator Sinton Expert (Oradea)
• Radu Sabău – organizator competiţii Judo Club Liberty (Oradea)
• Valentin Nicoară – director tehnic Adeck Electronic (Oradea)

“… îmi este foarte important, vreau să spun sufleteşte, căci aici, la suferinţă, te bucuri foarte mult, de fapt, este singura bucurie când auzi Radio Sonvest-ul că îţi transmite mesajele.”

Radio Sonvest era ascultat cu sfinţenie şi în… Penitenciarul Oradea. Despre cât de important era pentru cei de acolo puteţi citi în scrisoarea de mai sus, primită în 16 iulie 1996. (Mulţumiri lui Eugen Szakacs pentru că a păstrat-o.)

Genericul Sonvest se difuza la începutul emisiunilor şi după transmisiunile BBC sau RFI. Mixul a fost făcut de Eugen Szakacs, care a mixat manual 3 melodii de pe 3 casete (una era proprietate personală, iar celelalte două îi aparţineau lui Horia Pop). După ce partea muzicală a mixului a fost finalizată, vocile radioului de la acea vreme au înregistrat pe rând textul, iar varianta aleasă de directorul Marius Bocioc a a fost cea a lui Mihai Baneş.

S-a lucrat de la 21:30 până la 2 noaptea, după cum îşi aminteşte Eugen. Piesa folosită pentru secvenţa de început, Koto – Space Patrol Orion, este celebră pentru iubitorii muzicii electronice şi a devenit în timp eticheta radioului. Dacă vi se ridică părul de pe mâini şi vi se face pielea de găină, înseamnă că Radio Sonvest Oradea chiar a însemnat ceva pentru voi.

“La emisiunea de muzică populară se transmiteau urări de “La Mulţi Ani”, după care începea melodia “Viaţă trecătoare” a lui Tămaş, în mare vogă la acea vreme, al cărei text începea cu versul “De-oi muri m-or pune-n groapă…”

Tot la emisiunea de populară am putut urmări traiectoria unei alte piese, “Rupt-or boii” (descoperită pe o casetă cu Puiu Codreanu adusă din Timişoara) care a devenit mare hit la nunţi, reîntorcându-se astfel în “popular”. După un timp am descoperit că, de fapt, piesa a fost preluată de Puiu Codreanu de la Titiana Mihali, o cântăreaţă remarcabilă din Maramureş, care, din păcate, a murit. De la Sonvest, melodia a fost descoperită de alţi “nuntaşi ai Bihorului”, care au introdus-o rapid în repertoriu.”

Florin Budeu

Nu ştiu la ce eveniment a fost făcută fotografia. În imagine apar Bagi Erika, Eugen Szakacs şi Marius Bocioc (amândoi cu spatele),Florin Budeu (cu fiica pe umeri), Eva Horosnyi, Radu Sabău şi Costi Bulzan. (Fotografie din arhiva de aur a lui Ovi Pascu)

Dacă emisia ar fi continuat, azi, 29 iulie 2010, ar fi fost mare sărbătoare pe strada Ianus Pannonius nr. 25A, sus pe dealul Oradiei. Radio Sonvest ar fi împlinit 17 ani. Ar fi fost o zi plină de concursuri, de dimineaţa până seara, cu sute de telefoane de felicitare de la ascultători şi cu emisiuni speciale, zi care s-ar fi terminat probabil cu un concert şi cu bere.

Dar drumul radioului s-a oprit în 2002, când s-a transformat în Naţional FM. Aşa că le urez La mulţi ani celor de la Naţional FM şi le adresez un salut cordial foştilor colegi, în special celor care mi-au răspuns la ultimele mailuri – Andrei Şandor, Cristi Bozga, Liviu Balint, Daika Attila, Mihai Baneş, Florin Budeu, Adi Pascaru, Adriana Stana, Eugen Szakacs, Mircea Bradu, Andrei Varga, Mirela Vaşadi şi Corina Moţica.

Dacă aceasta va fi postarea finală de pe blog, o va spune timpul. Momentan simt că aşa ar fi cel mai bine.

Lucian Cremeneanu

“Cred că piesa pe care eu am iubit-o cel mai mult în perioada de la Radio Sonvest a fost melodia cu care închideam nopţile mele, pe la 5 dimineaţa – The sad cafe, de la Eagles. Vă pup pe toţi, mi-e dor de voi.”

THE EAGLES – The sad cafe

“A fost greu să aleg dintre atâtea piese care îmi amintesc de perioada Sonvest. M-am oprit asupra unui moment special pentru radio, acela în care Sonvest a transmis în direct de la Londra concertul de lansare a albumului Golden Heart al lui Mark Knopfler.”

MARK KNOPFLER – Rüdiger

“Foarte greu de hotărât. Mi-ar fi fost mult mai uşor să scriu o listă cu 50 de piese sau chiar să fac o listă cu preferinţele colegilor de atunci. Aveam deja un an la Sonvest, în 1995, când a apărut albumul “A Beggar On A Beach Of Gold” de la Mike & The Mechanics. Albumul avea toate ingredientele necesare să-mi placă: piese diferenţiate prin ritm, melodicitate, puţin misticism şi, nu în ultimul rând, erau compuse şi cântate de mari muzicieni. De pe acest album am ales piesa “Another Cup Of Coffee” o piesă reprezentativă pentru acea perioadă.”

MIKE & THE MECHANICS – Another cup of coffee

“Pentru mine SONVEST a însemnat întoarcerea la uneltele mele. Reveneam la jurnalistică după o substanţială  trecere prin lumea teatrului (16 ani încheiaţi!), de unde mai cochetam din când în când cu reportajul sau mesajul radiofonic. Pentru că nu puteam uita niciodată cei cinci ani de studenţie pe care i-am împărţit între cursurile de la Facultatea de filologie şi redacţia culturală a Radioului Bucureşti. Şi azi memoria reţine formula luminoasă a recunoştinţei: ”… când radioul era rege…”

Aş putea spune însă fără să fie o găselniţă gazetărească sau o licenţă temporală, că radioul a fost una dintre “ursitoarele” mele.

În acea seară de ianuarie, părinţii mei mă aşteptau să vin pe lume. Radioul, prietenul cel mai apropiat al familiei mele de atunci, transmitea un scenariu întitulat “Vârful cu dor”al marelui nostru scriitor Cezar Petrescu. În finalul emoţionant al scenariului, mama l-a anunţat scurt pe “soţul ei”, că până la miezul nopţii va deveni tătic. Radioul dădea ora exactă: 23 şi 30 de minute…

Nana Nica, moaşa satului, Dumnezeu s-o ocrotească acolo sus, era doar la câteva case de noi şi cred că a fost adusă mai mult “pe sus”, atât de repede a ajuns lângă mama. Au venit imediat  şi ursitoarele, căci aşa era legea sfântă pe atunci. Ele nu s-au speriat de nimic, şi-au făcut treaba conştiincios şi bănuiesc că s-au îngânat plăcut cu radioul, din moment ce l-au legat de soarta mea, până azi. Din cauza vânzolelii, nimeni n-a avut vreme să se ocupe de aparatul care a cântat şi vorbit de unul singur până dimineaţa, când i s-au terminat bateriile.

Toată viaţa am ascultat radio. El m-a însoţit la buchisirea abecedarului, el m-a supravegheat la pregătirea lecţiilor… De la el auzeam mereu cumplitele veşti despre război, de la el aşteptam să vorbească despre întoarcerea tatii de pe front.

La liceu radio, la facultate radio, întors la Oradea radio…

Ieri un Sonvest fermecător şi singular, azi explozia de informaţii şi sunete din reţeaua Radio Transilvania. Reţin din Sonvest mai mult ca orice redacţia care a dat mulţi oameni de radio şi gazetari, atât pentru ziarele de la noi şi de aiurea, cât şi câţiva importanţi oameni de televiziune. Nu-i numesc pentru că ei sunt încă vii în memoria oraşului care a trăit atunci la parametrii de audiţie pe care nu îi va mai atinge niciodată. Sonvest-ul a fost mantaua din care au ieşit zeci de ziarişti. Orădenii le urmăresc destinele şi ştiu ce mai face fiecare dintre ei. Concetăţenii îi recunoşteau cu plăcere pe cranicii şi animatorii de la radio în tramvai şi în magazine. Realmente îi iubeau şi, mai ales, îi stimau pentru că zilnic gradul lor de profesionalitate creştea văzând cu ochii. Nu se scălămbăiau ca agramaţii, vorbeau curat româneşte sau ungureşte, pentru că aveam şi emisiuni în limba maghiară. Pentru a da o ştire o verificau din trei surse, cum scrie încă în cărţile de jurnalistică şi emiteau bucurie şi siguranţă pentru locuitorii oraşului. Ei erau şi noaptea în serviciu public, pentru că publicul îi dorea în dialog mereu, fie vorbind despre Biblie, fie despre rău şi bine, fie despre frumos sau urât.

Era timpul dictonului latin “Si libet, licet” (Ce plăcea era îngăduit).

De aceea Sonvestul trebuie reţinut ca un cântec frumos care trebuie să înflorească în fiecare an, de ziua lui. Pentru că altfel, din păcate, ne vor veni în minte şi alte vorbe înţelepte care ne duc mereu la constatări severe, amare şi triste, cuvinte care în timp ce noi vedem fumul alb pe casa Vaticanului, cel mai în vârstă dintre cardinali i le  repetă noului papă abia instalat:  ”Sic transit…”

Mircea Bradu

EAGLES – Hotel California

“În 1993-94 mergeam de multe ori în pieţele din Ungaria la cumpărături sau să mai vindem pălinca sau benzină, cum, de altfel, mai toţi orădenii, şi nu numai, o făceau. Toate pieţele răsunau de piesele lui Csóré Béla atunci. Aşa am cumpărat o casetă originală cu el, de pe care mergeau piesele în emisie, printre care şi piesa folosită ca generic. Îmi aduc aminte că era cât p-aci să-l invitam pe Csóré Béla la aniversarea de 3 ani în 1996, dar a cerut prea mult. Pe scurt, asta e povestea.”

CSÓRÉ BÉLA - Ez a dal, mit dúdolok

“I will remember de la Toto este un cântec special pentru mine, care m-a legat de cineva la fel de special. Cântecul era secretul nostru şi ori de câte ori îl auzeam, ne gândeam unul la celălalt. Mi-ar plăcea să cred că şi acum e la fel.”

TOTO – I will remember

“În cadrul radiodiscotecii de sâmbătă seara nu putea să lipsească Marc Anthony & Jennifer Lopez – No me ames. Chiar şi acum, de câte ori ascult melodia, îmi amintesc de vremurile bune de pe deal.”

Melodia care îl leagă pe Adi Pascaru de perioada Radio Sonvest este Feeling beggins, a lui Peter Gabriel. Îi plăcea să o difuzeze înainte de transmisiunea BBC de la ora 18, transformând-o într-o etichetă personală. Când auzeai Feeling beggins la radio, ştiai sigur că Pascaru este la butoane.

PETER GABRIEL – Feeling begins

“Am descoperit frumuseţea acestei meodii după ce am auzit-o difuzată la Sonvest de către un coleg. E adevărat, ea însemna mult pentru alte suflete. Textul e edificator. Piesa am trecut-o la categoria remarcabile.”

YES – I am waiting

“Melodia mea de suflet este Jessie, a lui Joshua Kadison. Este si numele pe care i l-am dat fiicei mele. Pe langa aceasta melodie, ar mai fi un play list intreg.“

“In perioada ’93 – ’95 am avut multe nopti lucrate la Sonvest. Intr-o duminica, Vanessa Warwick avea la MTV un  Headbanger’s Ball special dedicat lui Glenn Danzig. Am vazut promourile si mi-am zis ca, desi am emisiune, nu il voi rata. Deci, am inchis radioul, am plecat acasa (pentru ca, evident, nu aveam TV la studio) si m-am intors dupa 3 ore. Pina in ziua de azi nu am apucat sa-l vad pe Glenn “live”, insa efectul emisiunii a fost puternic. Pt mine, Glenn ramine un fel de “Evil-Elvis” amestecat cu Jim Morrison al anilor ’90. Iar “Mother ” e o piesa de referinta.”

DANZIG – Mother