Povestea unei benzi

O poveste despre una dintre benzile de magnetofon din colecţia lui Andrei Şandor. Banda din imagini (BASF de 540 m) era teroarea magnetofoanelor de orice tip din cauză că, stratul magnetic fiind foarte “lipicios”, capetele de redare-înregistrare trebuiau şterse după fiecare difuzare de melodie.

“Banda a fost nou-nouţă în 1992, când a fost “dezvirginată” pentru a imprima pe ea, direct de pe CD-uri originale (!), două albume Little River Band. Ţin minte şi acum ce emoţii am avut la înregistrare şi la ascultare. Am folosit banda o singură dată la Sonvest, pentru că am reuşit să fac rost de CD-uri. Dar banda nu am sters-o! Cred că va face parte din zestrea fiului meu!” spune Andrei.

Geanta lui Andrei

Aceasta este geanta cu care Andrei Şandor a urcat la radio vreme de câţiva ani. Geanta era în permanenţă plină cu casete, benzi de magnetofon şi cd-uri. Uneori conţinea şi role goale pentru magnetofon, pentru situaţiile în care ordinea de difuzare a pieselor cerea 2 sau 3 melodii consecutive de pe benzi diferite. Cu aceeaşi geantă pe umăr a căzut de câteva ori pe gheaţă coborând de la radio şi “fracturând” câteva carcase de cd-uri.

Animalele Radio Sonvest

Animalele oficiale ale radioului erau două: răţoiul-mascotă şi câinele Rexi. În timp ce răţoiul stătea cuminte în secretariat şi permitea oricui să-şi facă poze cu el, Rexi îi mai băga în sperieţi pe ascultătorii care ne treceau pragul, în special pe cei care veneau să ridice premii. Nu s-a aflat niciodată cine l-a învăţat să facă asta.

Toto

Andrei Şandor şi câinele său în curtea radioului. Trupa de suflet a lui Andrei este Toto. Ghiciţi cum îl cheamă pe câine. Aveţi o singură încercare. Felicitări! Aţi ghicit!

Răţoiul Sonvest reloaded

După ce Radio Sonvest a dispărut oficial, răţoiul-mascotă a fost luat acasă de Adriana Stana, care l-a ţinut câţiva ani în camera ei. Adriana îşi aminteşte amuzată drumul către casă, cu mascota legată de capota unei maşini, în timp ce lumea se uita curioasă.

Slamovits Istvan la Radio Sonvest

În 12 septembrie 1995, Daika Attila l-a avut invitat la Radio Sonvest pe Slamovits Istvan, membru fondator, compozitor, textier şi chitarist al grupului maghiar Edda în perioada 1978-1983. Un om pe care Attila îl caracterizează ca fiind minunat, preocupat de sitar şi cultura orientală. După 15 minute de discuţii, Slamovits i-a spus lui Attila: “Dă-mi voie să te îmbrăţişez!” O amintire extraordinară pentru amândoi.

Interviuri cu public

La aniversarea a 5 ani de emisie (23 iulie 1998, la No Problem), Mihai Baneş şi Lulu Cremeneanu şi-au intervievat colegii şi şefii în faţa invitaţilor. Patronul Marius Bocioc, întotdeauna cu trac în faţa microfonului, a avut de răspuns la câteva întrebări de complezenţă, cum ar fi “Când ne măriţi salariile?”.

Mai înţelegător şi mai rezonabil, întotdeauna aplecat asupra poporului şi problemelor sale, acţionarul Florin Budeu a declarat că cel mai important capital al Radio Sonvest este capitalul uman. Mulţumim! Rămânem datori.

Alo, Radio Sonvest?

Amintire din timpul unei emisiuni de seară. Tocmai lansam în eter un concurs de genul “Cine ştie cine cântă melodia şi sună primul, primeşte un premiu!” Nici nu terminasem de pus întrebarea, că a şi început să sune telefonul. Am închis microfonul şi am ridicat receptorul:

- Alo, Radio Sonvest?

- Da, Sonvest.

- În legătură cu răspunsul la întrebare…

- Vă ascult.

- Dom’le, io v-am sunat să vă spun că nu ştiu!

Şi a închis. Am rămas perplex, după care am început să râd de unul singur în studio. Apoi mi-a părut rău că nu i-am dat lui premiul pentru prezenţa de spirit şi pentru umor. Am şi spus pe post că îl rog să revină, dar n-a mai sunat. (Lucian Cremeneanu)

Copiii şi Radio Sonvest

Emnisiunile pentru copii, întâlnirile cu copiii şi diferitele spectacole organizate pentru ei au creat o emulaţie greu de înţeles în zilele noastre. Barierele dintre realizatori şi ascultători, prea firave încă de la început, au căzut rapid. S-au dezvoltat prietenii şi relaţii care durează şi astăzi. Am postat câteva fotografii de la diverse acţiuni organizate de Radio Sonvest la sediul de pe Ianus Pannonius, la McDonald’s sau la Teatru. Celebrei serii de spectacole Mini Playback Show i-am rezervat un capitol special. Aştept să binevoiască şi Mihai Baneş să caute fotografiile şi să scrie câteva cuvinte.

 

Doamne logodeşte!

În august 1999, Andrei Şandor s-a logodit cu Otilia Buda (de la Jurnal Bihorean), iar cheful a avut loc în curtea radioului. Urmăriţi un set de fotografii cu aspecte din faza decentă a petrecerii. Invitaţi au fost atât colegii mirelui, cât şi ai miresei.

Revelion 1996-1997

Chef de revelion organizat la Radio: Moni Costea (Rotar) şi Dorina Ursente, împreună cu soţii (Petre şi Traian)

Mariana Bejan, soţul Georgetei Ianc, Moni Costea (Rotar). În prim plan, Jancsi, omul responsabil cu căldura pe timp de iarnă.

Monica Rusu, de strajă la poarta secretariatului.

De la stânga la dreapta: Moni Costea (Rotar), Lavinia Garai, Mihaela Barna, Alina, Mariana Bejan, Geta Ianc, Antonela Ceteraş, Dorina Ursente, Monica Rusu.

Viitoarea familie Rotar, uimind juriul concursului de dans.

Lulu Cremeneanu pierzând un pariu, care i-a adus totuşi (!!!) discul vinil original Metallica - Kill ‘em all.

BBC

Acum două zile m-am hotărât să-i fac o vizită Georgetei Ianc, vocea ştirilor Radio Sonvest, pentru a-i spune despre blog şi pentru a-i cere fotografii şi amintiri. Apropiindu-mă de casa ei (locuieşte la 30 de metri de fostul sediu Radio Sonvest), mi-am amintit că Geta era şi corespondent BBC. Instantaneu mi-a sunat în cap vechea temă muzicală a BBC, cea care mă electriza de câte ori o auzeam. Şi ce credeţi? Peste mai puţin de o jumătate de minut, aud la radio ştirea că BBC va desfiinţa redacţia în limba română. Incredibil! Nimic nu e întâmplător.

BBC a fost un punct de mare greutate al Radio Sonvest. Se poate spune că a fost cea mai profesionistă componentă din întreaga grilă de programe. În anii ‘90, radiourile private erau înclinate mai mult spre muzică şi divertisment. Radioul public se lupta să scape de tichia de radio de propagandă şi încă nu îşi recăpătase complet credibilitatea. În aceste condiţii, BBC-ul era o oază de profesionalism şi obiectivitate. Am avut şi eu o corespondenţă pentru redacţia de la Londra a BBC, a avut şi Mirela Vaşadi una. La vremea respectivă le-am considerat vârfuri de carieră. Dar, pentru mine, cea mai tare fază cu BBC-ul este alta.

Prin februarie 1996 am început să mă gândesc la o emisiune specială de 1 aprilie. Am tot vorbit cu colegii, căutând o variantă care să dea bine. Până la urmă mi-a venit ideea să facem o pseudo transmisiune BBC de 30 de minute despre Oradea, în care să spunem numai tâmpenii, dar cu maximă seriozitate. Am inventat şi o explicaţie logică pe care să o folosim ca justificare: în fiecare zi de luni (1 aprilie cădea lunea în anul acela) BBC-ul va transmite o emisiune specială de 30 de minute dedicată unui oraş major din România. Iar primul oraş era Oradea. Perfect.

Ne-am apucat de treabă. Pentru ca totul să sune cât mai real, am folosit semnalele audio ale BBC-ului şi am respectat rubricile şi structura unei transmisiuni. Astfel, eu am jucat rolul lui Traian Ungureanu, cel care coordona emisiunea. Traian Ungureanu era preferatul meu din toată redacţia română şi mă gândeam că voi reuşi să-i imit vocea şi stilul repezit de a vorbi. Cristi Tabără a citit buletinul de ştiri sub numele regretatului Dan Goanţă, pentru că vocile le semănau. Ştirile au fost redactate de Mircea Chirilă, care pe atunci scria la Jurnal Bihorean. Rubrica “Vedere londoneză” a fost ajustată în “Vedere orădeană” şi a fost înregistrată (într-o sesiune de 2 ore de râs cu lacrimi) de către Andrei Şandor, care se dădea Răzvan Scorţea. Rubrica de sport a fost făcută de un alt angajat al Jurnal Bihorean, Cătălin Sărmăşan. Iar pentru unele materiale înregistrate am folosit voci din studio. Spre exemplu, în materialul care anunţa deschiderea unui sex shop în Oradea, colega noastră Daiana Debucean (dacă bine îmi amintesc numele) juca rolul patroanei.

Mai rămăsese o problemă de rezolvat: la ce oră să difuzăm emisiunea? Cel mai bine ar fi fost în locul unei emisiuni reale a BBC, la o oră cu care publicul era obişnuit, dar contractul nu ne permitea să “sabotăm” transmisiunile de la Londra. Dacă o difuzam la o altă oră, ascultătorii îşi dădeau seama din start că nu e BBC-ul la microfon. Pe vremea aceea BBC emitea în limba română la orele 6, 14, 18 şi 21. Atunci am hotărât să emitem la orele 11 şi s-o promovăm din timp ca o transmisiune oficială. Iar aici vine faza senzaţională! Cu o săptămână înainte de 1 aprilie, în timp ce îmi storceam creierii cum să fac promoul emisiunii, BBC-ul anunţă: “De la 1 aprilie, BBC va transmite zilnic o nouă emisiune în limba română de la orele 11.” (!!!!!!!!!!!!!!!) Am crezut că leşin! Potriveală senzaţională! Totul se lega perfect!

Am obţinut aprobarea directorului Marius Bocioc să emitem la 11. Impactul emisiunii a fost major. Unii oamenii au sunat la radio să întrebe dacă e adevărat că se interzice fumatul pe stradă în Oradea. Alţii au sunat să afle dacă e reală informaţia că Primăria a introdus obligativitatea ca toţi cei care şi-au cumpărat cripte în cimitirul Rulikovsky să le ocupe în termen de 6 luni. Vreo doi nu reţinuseră adresa sex shop-ului. Iar alţii au sunat doar ca să ne felicite pentru glumă. M-am gândit să le trimit o copie a emisiunii şi celor de la BBC. Dar mi-a fost teamă, aşa că am renunţat.

8 ani mai târziu, în 2004, pe vremea când eram director de programe la Radio Mix FM, am organizat la Oradea lansarea cărţii lui Traian Ungureanu “Manifestul fotbalist”. Să-l cunosc personal pe Traian Ungureanu a fost împlinirea unui vis pe care nici măcar nu îl avusem. I-am povestit despre emisiunea de 1 aprilie şi i-am mărturisit că l-am parodiat. S-a amuzat copios şi m-a felicitat.

Emisiunea integrală o veţi putea asculta pe blog peste câteva săptămâni.

La Radio Sonvest s-a câştigat… un câine

Pe siteul Cinemagia am găsit o întâmplare foarte simpatică de la Radio Sonvest, din anul 2001. Este vorba de un concurs organizat împreună cu RADEF Româniafilm Bihor, cu al cărei director Gelu Barna colaboram excepţional (Gelu Barna a fost şi colaborator al Radio Sonvest, iar pentru o scurtă perioadă a deţinut chiar funcţia de director executiv). Vă invit să citiţi despre concursul legat de lansarea în Oradea a filmului “102 dalmaţieni”:

“Luna Păcălelilor [06.04.2001]

La RADEF Româniafilm Filiala Bihor, Luna Păcălelilor a debutat cu oferirea unui premiu mai mult decât real… viu, chiar. În colaborare cu postul de Radio Sonvest Oradea, RADEF Bihor a răsplătit fidelitatea cinefililor cu un cadou inedit nu cu mult timp după decernarea premiilor Oscar. Prin implicarea unui medic sufletist, la Radio Sonvest s-a putut câştiga, nu e glumă, un simpatic pui de dalmaţian.
Dupã ce timp de 3 zile s-a promovat concursul, în după masa zilei de 3 aprilie 2001, Ioana Urs, elevă în clasa a VII-a, a reuşit să răspundă la întrebările legate de filmul “102 dalmaţieni”, devenind bucuroasa câştigătoare a micutului Pongo.
După o frumoasă perioadă cu filme deosebite şi în aşteptarea altor surprize pe marele ecran, RADEF Bihor a fost la înălţime şi promite să continue tot aşa! Pe curând.

Andrei Sandor – Radio Sonvest Oradea, Ing. Gh. Barna – Director RADEF Bihor”

Pe siteul Cinemagia, articolul se găseşte aici.

Întâlnire cu ascultătorii Romanian Top 100

În decembrie 1996 am organizat o întâlnire cu cei mai “harnici” dintre ascultătorii emisiunii Romania Top 100, cei care trimiseseră cele mai multe scrisori cu topurile personale. 

De la stânga la dreapta: Laura Molnar, Ramona Meszaros, Alina Neamţu, xxx (help me!), Lulu Cremeneanu, Eva Horosnyi, Dorel Rigo, Mihai Dacin şi… xxx din nou (help me again). Toţi fuseseră invitaţi prin rotaţie în emisiune ca şi co-prezentatori. Întâlnirea a avut loc la Restaurantul “…Escu” de pe strada Gheorghe Doja.

Prietenii mei nu au venit cu mâna goală. Am primit un mini-Moş Crăciun şi o scrisorică.

La întâlnire a fost prezent şi jurnalistul Ovidiu Dan, coordonatorul rubricii “Crişana Tineret” de la cotidianul Crişana. Între rubrica de tineret din Crişana şi Radio Sonvest exista o colaborare foarte strânsă. Ovidiu Dan a coagulat energiile a sute de tineri care scriau articole pentru ziar şi îşi trimiteau mesaje care erau transmise şi la Radiodiscoteca de sâmbătă noaptea. Mulţi dintre ei s-au îndrăgostit de jurnalism şi au ajuns să lucreze în presă. Primul text junalistic pe care l-am scris a apărut în Crişana Tineret. Mulţumesc încă o dată, Ovidiu.

Lucian Cremeneanu

Plicul plicurilor

O domnişoară, care scria săptămânal pentru emisiunea “Romanian Top 100″, mi-a trimis ditamai plicul din imagine cu ocazia aniversării de 3 ani a radioului. Am deschis plicul pe scena concertului aniversar. Înauntrul lui am găsit un plic ceva mai mic, în care era un altul care conţinea unul şi mai mic. Şi, tot aşa, am scos din ditamai plicul vreo 10 plicuri tot mai mici şi, la final, un teanc de foi cu un top de… 1000 de locuri, dacă bine îmi amintesc. Publicul a aplaudat minute în şir. Regret teribil că am pierdut scrisoarea în aglomeraţia de acolo. Dar bine că a rămas fotografia, care a apărut şi în revista Panoramic Radio-TV, mulţumită lui Doru Ionescu. (în dreapta imaginii, Frank Guthy)

Lucian Cremeneanu