Despre blog
Anul acesta îmi propusesem să fac o lucrare de licenţă despre Radio Sonvest, pe care vroiam s-o extind şi într-un film documentar. Din motive independente de mine, lucrarea n-a mai trebuit făcută. Dar ideea a rămas.
Radio Sonvest Oradea a lăsat o mulţime de amintiri celor implicaţi - realizatori sau ascultători. Aş vrea să le adunăm aici. Această primă postare este şi o rugăminte: dacă aveţi fotografii cu sau despre Radio Sonvest, vă rog să mi le trimiteţi. Vă invit, de asemenea, să vă povestiţi experienţele personale şi întâmplările care au legătură cu radioul.
Nu vreau ca acest blog să fie unul de amintiri personale. Haideţi să reconstituim împreună cât mai mult din istoria Radio Sonvest Oradea 71,81 Mhz.
Lucian Cremeneanu
iunie 25, 2008 la 5:19 pm
Ce vremuri… Of Doamne! Ce vremuri! Am citit tot blogul si am lacrimat in amintirea tuturor zilelor si noptilor ce mi s-au scurs impreuna cu Radio Sonvest. Vremuri memorabile ce nu se vor mai intoarce niciodata.
iunie 26, 2008 la 10:28 am
Foarte bună ideea, Lulu! Era păcat să scrii „Sonvest” pe Google şi să nu găseşti mai nimic despre ceva care, totuşi, a fost parte din viaţa a câtorva zeci de mii de oameni (ascultătorii fideli).
Eu vin acum cu o idee în completarea ta. Sunt conştient că e imposibil să renască Sonvest-ul acelor ani şi radioul făcut din pasiune, cum se făcea atunci. Dar, vizitând blogul, constat că sunt destui nostalgici ca mine.
Ce ar fi dacă s-ar reînfiinţa un Sonvest exclusiv pe internet? Cred că s-ar găsi foşti angajaţi care ar fi de acord să revină la microfon (cred că pot să te nominalizez aici pe tine, pe Andrei Şandor sau Eugen Szakacs).
Internetul e viitorul şi radiourile clasice oricum vor cam dispărea. Dar să fie un radio cât de cât ca lumea, nu doar un simplu stream pe care să se audă mai mult muzică şi din când în când să mai vorbească unu’ când are chef. Ceva gen Radio Lynx.
Victor
iulie 4, 2008 la 6:56 pm
Multumesc, Victor. Un radio pe internet nu inseamna mai putine resurse sau mai putina munca. Asa ca nu cred ca s-ar putea reface echipa de atunci. Celor care au muncit la Sonvest le-a cam trecut pofta de radio. O dovada este si faptul ca FOARTE PUTINI colegi mi-au raspuns la mailurile in care le solicitam amintirile si fotografiile. Am si eu o idee (secreta) de mai de mult timp, dar dupa feedbackul aproape negativ pe care l-am avut din partea colegilor, mi-a cam pierit pofta.
P.S. Oricat de mare va deveni internetul, nu cred ca radiourile clasice vor disparea.
iulie 5, 2008 la 2:30 am
Nu trebuie să fii descurajat! Cu siguranţă toţi cei care au lucrat la Sonvest îşi amintesc cu plăcere de perioada petrecută acolo şi sunt convins că ar răspunde „prezent” oricând unei reuniri de o seară. Sonvest a însemnat foarte mult şi pentru voi (care lucraţi) şi pentru noi, orădenii.
În acelaşi timp ştii şi tu că mulţi dintre ei sunt foarte ocupaţi acum. Cu siguranţă nu ţi-au răspuns din această cauză. Nu e chiar foarte uşor să îţi faci timp să cauţi poze vechi de 10-15 ani, să te apuci să le scanezi sau să scrii CA LUMEA şi cu detalii un mail cu amintiri.
Eu te susţin în continuare şi sunt convins că din 70% dintre orădeni (sau cât era audienţa pe vremea aceea), măcar 2-% ar face la fel – şi tot e bine.
În privinţa radioului pe internet, încă nu e rentabil la noi. De aceea spuneam că ar fi frumos dacă s-ar strânge totuşi câţiva oameni din vechea echipă şi ar face emisiuni doar din pasiune. Nu ar fi de condamnat nimeni dacă nu ar dori să se implice într-un asemenea proiect. Mai ales că trebuie o investiţie mare de început (măcar pentru un studio decent), investiţie care cu greu ar putea să fie recupertă.
Radiourile „clasice” au îneput să dispară deja. Şi culmea e că tocmai ele se sinucid. Ceea ce se aude acum în FM – chestii gen Kiss FM, Magic FM sau 21 – sunt departe de a fi radiouri clasice. Sunt doar nişte playlist-uri tematice cu cel mult 50-60 de piese şi cu extrem de multă publicitate. Emisiuni canci, în cel mai bun caz ceva animaţie lejeră. Ori, în momentul în care radioul e un playlist foarte strict, unde, ca animator, nici nu te lasă soft-ul să pui ce piesă vrei tu, iar piesele acelea se repetă la infinit, de ce nu l-aş opri şi aş scoate de pe net ce muzică am eu chef? Iar radioul digital (DAB-T), care va veni şi la noi în câţiva ani, va grăbi moartea radioului clasic.
P.S. : tu ai fost primul pe care l-am ascultat la radio. Aveam vreo 8-9 ani şi ascultam Eurochart Hot 100 de vineri şi sâmbătă. Datorită ţie m-am îndrăgostit de Sonvest. Mă declar fanul tău acum, pentru că nu am avut niciodatp ocazia. Prin ‘99-2000, când am devenit vizibil pe la sediul de pe deal, tu erai deja plecat.
Baftă în continuare!
decembrie 17, 2008 la 7:52 am
Multumesc pentru invitatia la Taverna. Confirm prezenta. Cat priveste reeditarea pe Internet a SONVESTULUI, este o idee pe care o gasesc reusita si subscriu ca s-ar putea realiza mai ales pentru ca dorinta, de a fi in permanenta legatura cu ascultatorii a ramas. Sunetul poate fi insotit si de imagini transmise simultan de doua camere de luat vederi. Va aduc la cunostiinta ca am infiintat filiala Bihor a UNIUNII ZIARISTILOR PROFESIONISTI, al carei presedinte am fost ales, la care va astept pe voi jurnalistii si colaboratorii de presa sa va numarati printre membrii ei. Cand veti afla mai multe detalii despre uniune, n-o sa regretati ca va inscrieti. Cu drag DINICU
aprilie 22, 2009 la 8:20 am
Cei care au infiintat acest blog, au avut o idee foarte buna. Imi pare bine ca, sunt persoane in Oradea care inca se preocupa pentru un post de radio care nu mai exista. Oricum, este adevarat ca acest post de radio a avut cea mai buna audienta, in perioada in care a functionat. Eu personal, am ascultat tot timpul emisiunile acestui post de radio care, se numea “Radio Sonvest Oradea”. M-as bucura daca acest post de radio ar putea fi REINFIINTAT, dar se pare ca asa ceva nu e posibil. Oricum ii felicit pe cei care au avut aceasta idee.
aprilie 23, 2009 la 2:38 am
Mulţumesc pentru mesaj, Valentin. Întradevăr, ideea reînfiinţării nu este prea plauzibilă. Dar amintirile nu ni le poate fura nimeni. Corect?
mai 1, 2009 la 6:29 am
Pai, ce sa-ti spun eu… Se pare ca aceasta idee nu va putea fi pusa-n practica niciodata. Asta din cauze neimputabile noua, a ascultatorilor si a tuturor, in general. Amintirile , da! Nimeni nu ni le poate fura, ai dreptate aici. Imi aduc aminte de anii in care ascultam emisiunile voastre, si drept sa spun mi-au placut foarte mult. Chiar si parintii mei le ascultau. Tatei, ii placeau mai mult stirile si concursurile D-lui Szakacs, iar mamei ii placeau si cele cu muzica. Mie, imi placeau aproape toate, cu exceptia unora, nu mai imi aduc aminte care erau acelea, ma rog nu erau genul meu, daca intelegi ce vreau sa spun. Oricum, am participat de doua ori la concursurile D-lui Szakacs. Transmite, daca te rog salutarile mele tuturor membri ai vechii echipe din studiou, si s-auzim numai de bine!
mai 1, 2009 la 6:38 am
Vream sa te-ntreb ce vrea sa spuna ”Site web”. Ma refer la rubrica ce apare sub Email si Nume, aici cand dau click pe ”Leave a reply”. O fi cumva vorba de lasat adresa de pe un site tip BLOG (de ex. ”WORD PRESS”), sau asa ceva. Nu de alta dar eu m-am inscris pe WORD PRESS ca si utilizator, ma-ntelegi?! Bun, astept raspunsul tau. Pe curand!
octombrie 8, 2009 la 8:45 pm
Am dat intamplator de acest blog si nu m-am putut abtine sa nu imi las si eu amintirile pe-aici. Eram copil pe vremea Sonvest, dar am crescut cu voi, m-am format cu voi, ati existat pentru mine in perioada-cheie a vietii – intre 10 si 20 de ani (parerea mea de absolvent de Sociologie).
Ma bucur ca am ocazia, acum, sa va multumesc pentru tot ce-ati insemnat pentru mine. Nu doar atunci, ca si copil, mi se parea ceva miraculos sa poti sta de vorba cu o vedeta radio, ci si acum traiesc aceleasi emotii scriind aceste randuri (desi intre timp, am avut suficiente experiente cu oameni de radio si televiziune mult mai cunoscuti). Dar voi sunteti VOI, unicul Sonvest…tin minte cum ma trezeam pe “Cu noaptea-n cap, wake up…wake up!”, urmat de neaosul “Niatza buna!” dar si cat ma amuza un alt jingle – “Sus in deal e o casaaaaa, si acolo-i…Radio Sonvest!”.
Ai mare dreptate, Lulu, amintirile nu ni le poate lua nimeni. Desi ma raliez multitudinii de ascultatori care isi doresc din tot sufletul renasterea Sonvest-ului. Chiar daca oamenii de atunci nu se mai pot intoarce, conceptul a ramas si trebuie sa reinvie. A fost si va ramane ceva unic. Impreuna, trebuie sa continuam. Voi (oricine-ati fi) cu vocea, noi cu auzul. TREBUIE!
octombrie 10, 2009 la 11:53 am
………….ar fi frumos sareinvie SONVEST doar ca atunci era totul “crud” fara murdariile actuale .Se facea enterteinment curat si informatii necenzurate…acum politicul dicteaza inclusiv cine are sau nu licenta Radio.Eu pot sa va asigur ca daca voi avea ocazia o voi lua de la Inceput asa cum am facut-o in 1992 si sunt sigur ca voi avea cu cine lasand la oparte unele orgolii aparute pe parcurs.
……………..totul ese sa avem rabdare
Dan Sabau
octombrie 10, 2009 la 8:43 pm
Poate sunt prea idealist considerand ca, avand ca model valorile morale si ambitia dusa la extrem, se poate contracara influenta anumitor pseudo-moguli care ar spune multe, desi nu prea au ce…o vorba spune ca, atata timp cat uneia dintre tabere ii ramane neatins SUFLETUL, exista sansa ca taberei celeilalte sa nu-i ramana nimic. Eu continui sa cred in conceptul de Sonvest. Cu sau fara licenta radio, oficial sau neoficial.
Nu suntem un popor exclusiv de “mainstream”. Avem acelasi sange cu niste oarecare pe nume Decebal, Mihai Viteazul, Ion Antonescu…
octombrie 12, 2009 la 8:58 am
Am mai vrut sa-ti spun… Acum ca am recitit din mesajele de pe blog… Daca ar fi mai multi care si-ar trimite povestile din radio, as trimite si eu… Asa mi-e sa nu se interpreteze (chiar de catre fosti colegi) ca vreau sa ies in evidenta, mai ales ca nu am fost printre “vedete”. Nu e nimeni dator cu explicatii, sigur, dar tu ar trebui sa te gandesti ca pot fi mai multe explicatii decat indiferenta fata de blog… De fapt, reactiile fostilor colegi chiar au venit si au fost pozitive. Cat despre ideea reinfiintarii radioului, stiu si eu cat e de improbabil si dificil, dar eu zic sa nu excluzi ideea. Eu chiar cred ca s-ar putea, ca orice lucru imposibil (…). E o provocare faina. Nu stiu daca s-ar putea pastra numele, in rest e nevoie de o echipa de actionari care ar agrea ideea. Poate chiar formata din fosti colegi, prin care sa gasim o sursa de finantare… Sunt chestiuni organizatorice si de manageriat, nu sunt imposibil de realizat. Si, desigur, am putea evita orice implicare a politicului, o grila de programe care sa reinventeze creativitatea in radio si evitarea sabloanelor existente in medii concurentiale. In cazul in care am reusi, am putea reface legatura pierduta pe drum cu ascultatorul e radio, desconsiderat la greu in ultimii ani… Gata, ca m-am ambalat prea tare. Poate pe anul viitor se poate porni proiectul asta. Sa faci un blog al unui post de radio care exista. Nu ii dai chiar nicio sansa? Eu zic sa incercam. Vorbeste si cu Didi, poate o angajam pe post de SonRex…